Mihai Eminescu-(15 ianuarie 1850-15iunie 1889)

 Mai am un singur dor                                               

                                                                                                                                            

Mai am un singur dor:                                                                          
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor
La marginea mării;

Să-mi fie somnul lin
Şi codrul aproape,
Pe-ntinsele ape
Să am un cer senin.

Nu-mi trebuie flamuri,
Nu voi sicriu bogat,
Ci-mi împletiţi un pat
Din tinere ramuri.

Şi nime-n urma mea
Nu-mi plângă la creştet,
Doar toamna glas să dea
Frunzişului veşted.

Pe când cu zgomot cad
Izvoarele-ntruna,
Alunece luna
Prin vârfuri lungi de brad.

Pătrunză talanga
Al serii rece vânt,
Deasupră-mi teiul sfânt
Să-şi scuture creanga.

Cum n-oi mai fi pribeag
De-atunci înainte,
M-or troieni cu drag
Aduceri aminte.

Luceferi, ce răsar
Din umbră de cetini,
Fiindu-mi prieteni,
O să-mi zâmbească iar.

Va geme de patemi
Al mării aspru cânt…
Ci eu voi fi pământ
În singurătate-mi.

9 răspunsuri la Mihai Eminescu-(15 ianuarie 1850-15iunie 1889)

  1. daurel spune:

    Stiu ca veti gasi si ceva pe muzica.

  2. octavpelin spune:

    Mihaela,superb ,parca am fost telepati si eu am postat Luceafarul de Mihai Eminescu recitat de marele actor George Vraca,multumesc,o zi minunata ,cu stima Tavi🙂
    p.s. ma bucur ca mai sunt bloggeri care nu l-au uitat pe MARELE POET NATIONAL MIHAI EMINESCU!

  3. Mihaela,mi-a spus Tavi ca ai scris despre Eminescu.
    Iti las si eu o romanta pe versurile lui.

  4. loredana spune:

    GLOSSA

    Vreme trece, vreme vine,
    Toate-s vechi si noua toate;
    Ce e rau si ce e bine
    Tu te-ntreaba si socoate;
    Nu spera si nu ai teama,
    Ce e val ca valul trece;
    De te-ndeamna, de te cheama,
    Tu ramâi la toate rece.

    Multe trec pe dinainte,
    In auz ne suna multe,
    Cine tine toate minte
    Si ar sta sa le asculte?…
    Tu asaza-te deoparte,
    Regasindu-te pe tine,
    Când cu zgomote desarte
    Vreme trece, vreme vine.

    Nici încline a ei limba
    Recea cumpana-a gândirii
    Inspre clipa ce se schimba
    Purtând masca fericirii,
    Ce din moartea ei se naste
    Si o clipa tine poate;
    Pentru cine o cunoaste
    Toate-s vechi si noua toate.

    Privitor ca la teatru
    Tu în lume sa te-nchipui:
    Joace unul si pe patru,
    Totusi tu ghici-vei chipu-i,
    Si de plânge, de se cearta,
    Tu în colt petreci în tine
    Si-ntelegi din a lor arta
    Ce e rau si ce e bine.

    Viitorul si trecutul
    Sunt a filei doua fete,
    Vede-n capat începutul
    Cine stie sa le-nvete;
    Tot ce-a fost ori o sa fie
    In prezent le-avem pe toate,
    Dar de-a lor zadarnicie
    Te întreaba si socoate.

    Caci acelorasi mijloace
    Se supun câte exista,
    Si de mii de ani încoace
    Lumea-i vesela si trista;
    Alte masti, aceeasi piesa,
    Alte guri, aceeasi gama,
    Amagit atât de-adese
    Nu spera si nu ai teama.

    Nu spera când vezi miseii
    La izbânda facând punte,
    Te-or întrece nataraii,
    De ai fi cu stea în frunte;
    Teama n-ai, cata-vor iarasi
    Intre dânsii sa se plece,
    Nu te prinde lor tovaras:
    Ce e val, ca valul trece.

    Cu un cântec de sirena,
    Lumea-ntinde lucii mreje;
    Ca sa schimbe-actorii-n scena,
    Te momeste în vârteje;
    Tu pe-alaturi te strecoara,
    Nu baga nici chiar de seama,
    Din cararea ta afara
    De te-ndeamna, de te cheama.

    De te-ating, sa feri în laturi,
    De hulesc, sa taci din gura;
    Ce mai vrei cu-a tale sfaturi,
    Daca stii a lor masura;
    Zica toti ce vor sa zica,
    Treaca-n lume cine-o trece;
    Ca sa nu-ndragesti nimica,
    Tu ramâi la toate rece.

    Tu ramâi la toate rece,
    De te-ndeamna, de te cheama:
    Ce e val, ca valul trece,
    Nu spera si nu ai teama;
    Te întreaba si socoate
    Ce e rau si ce e bine;
    Toate-s vechi si noua toate:
    Vreme trece, vreme vine.

    O poezie care mie imi place…sper ca si tie.
    Cu respect,Loredana

  5. fetitajunglei13 spune:

    Si daca de cu ziua se-ntampla sa te vaz
    Desigur că la noapte un tei o sa visez,
    Iar daca de cu ziua eu întâlnesc un tei
    În somnu-mi toată noaptea te uiti în ochii mei.
    (Si daca de cu ziua)
    Ma bucur ca ai postat asta.din toate blogurile pe care le urmaresc,nicaieri nu gasisem nimic postat despre Eminescu,se pare ca l-au uitat multi.Felicitari

    • mihaella1 spune:

      Au mai fost care au postat pe blog cu marele nostru poet🙂. Foarte frumoase versurile de la inceput… O zii frumoasa in continuare!! Cu stima, Mihaela.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: