Saptamana Luminata-Saptamana Alba

Intrăm în a doua jumătate a calendarului mobil, care are ca puncte culminante săptămânile de ieşire din sărbătoarea Paştelui (primele două săptămâni), precum şi pregătirea şi celebrarea celeilalte mari sărbători, a Rusaliilor (care se încheie în a opta săptămână după Paşte). Cu excepţia celor celor nouă marţi, joi şi sâmbete după Paşti, celor douăzeci şi una de vineri de după Rusalii, celebrate săptămânal, calendarul mobil nu mai cuprinde momente reprezentative. Putem spune astfel că acest calendar este centrat pe două anotimpuri principale: primăvara (şi pregătirea ei, anunţată de Lăsatul Secului) şi vara (prin practicile magice iniţiate după sărbătoarea Paştelui).

Tradiţii: În această săptămână cerul este deschis, până la Ispas. Cine moare e fericit, căci merge drept la Dumnezeu.

Luni după Paşti; Lunea Albă

După modelul sărbătorii Crăciunului, a doua şi a treia zi de Paşti cuprinde ritualul familial al umblării cu pasca (petrecerea sărbătorii în cadrul familiei lărgite). Se continuă obiceiurile specifice începute în ziua de Paşte (Plugarul, udarea rituală).

Tradiţii: Cine moare în Lunea Albă se duce-n Rai nejudecat. În Lunea Albă, la o săptămână după Paşti, se dezleagă de spălatul rufelor. Lunea, a doua zi de Paşti, pe unele locuri se udă cu apă; aceasta e ziua tuturor sfinţilor.

Obiceiuri: Umblarea cu pasca (uneori şi marţi), la rudele cele mai apropiate, pentru a vesti Învierea Mântuitorului. Merg mai întâi fiii la părinţi, nepoţii la moşi şi finii la naşi. Se ia de obicei o pască, câteva ouă roşii, o portocală, o ocă de vin şi merg la naşu, unde-i pun la masă cu cozonac şi slănină, feliuţe chiparate şi ouă roşii. După ce stau la masă-i întoarce şi naşa finii o pască şi două-trei ouă roşii şi pleacă. Plugarul: A doua zi de Paşti, cel ce a ieşit cu plugul întâi la arat e dus pe plug până la marginea râului şi acolo e aruncat în râu, mai apoi trebuind să facă cinste, plătind ceva băutură. Tânărul, plugarul, trebuie să ascundă sub gunoiul din curte grapa şi toţi colţii de la grapă, ascunşi separat în gunoi, după care se ascunde şi el în curte. Feciorii, când ies de la biserică, se duc la curtea plugarului. Scot cu furcile grapa, apoi îl caută pe tânăr. Căutarea poate dura două-trei ore. După ce îl găsesc, îl îmbracă cu o zeghe şi-l leagă cruciş cu paie. Îl pun pe grapă în picioare, rezemat într-un furcoi de fier şi opt feciori ridică grapa cu el pe umeri şi-l duc la râu. Ajungând la râu, caută un loc unde este apa mai adâncă şi cu un vas aruncă apă spre fecior şi spre public. Feciorii încearcă să-l scoată, el se apără, până când feciorii năvălesc asupra lui şi-l bagă în apă, apoi îl duc acasă. Pleacă apoi cu colindul la oamenii însuraţi din sat, care le dau colaci şi blide cu ouă roşii. Se crede că anul va fi mănos dacă plugarul va fi bine înmuiat. Udatul: Flăcăii le pândesc pe fete, le prind şi, aşa îmbrăcate şi gătite cum sunt, le duc până la o fântână din apropiere şi acolo toarnă vreo două-trei cofe de apă pe ele ori le cufundă de două-trei ori cu haine cu tot într-o apă şi le udă. Fetele nu se supără din cauza acestui tratament, pentru că se crede că în cursul anului se vor mărita.

Marţea Albă; Marţea Dracului; Mătcălăul; Marţile Oprite; Oloagele

Deschide o serie mai amplă de sărbători centrate pe ziua de marţi ce succede sărbătorii Paştelui (trei, şapte sau nouă marţi), ce au în principal aplicare în calendarul agricol (ferirea semănăturilor, viilor şi livezilor de furtuni, brume, grindină şi îngheţuri târzii); funcţionau de asemenea interdicţii de muncă pentru sănătatea oamenilor şi pentru prosperitatea turmelor de vite.

Tradiţii: Se serbează trei marţi succesive după Paşti, pentru sănătate, pentru câmp, pentru semănături. Nu se lucrează de viermi, de secetă etc. Nouă marţi după Paşti, cunoscute sub numele de Oloagele, se ţin pentru necazuri. Oloagele se ţin fiind foarte primejdioase. Copiii părinţilor care n-au ţinut Oloagele auologit de picioare. Oamenii spun că păstrează această sărbătoare, fiindcă au pomenit-o din bătrâni ca ruptă din Înviere. Marţi după Paşti femeile slobod Păresimile, adică citirea pomelnicului în timpul postului, fac pomeni în curtea bisericii cu colaci, băutură şi mâncare pentru săraci. Marţi după Paşti se ţine sărbătoare de popor, căci atunci se duc cu toţii la biserică cu diferite prinoase, unde se face pomenire atât pentru cei vii, cât şi pentru cei morţi. Pun cu toţii o masă comună, la care, după ce împart la cei săraci din prinosul lor, se aşează toţi titorii bisericeşti cu femeile şi copiii lor, ospătându-se până aproape de seară, iar cei mai bătrâni merg la biserică, luând parte la serviciul divin. Marţile după Paşti se ţin pentru ca să nu fie trăsniţi. Nu lucrează nici oamenii la câmp, nici femeile în casă. O femeie, care a cârpit în această zi, ducându-se la câmp la secerat şi fiind îmbrăcată cu cămaşa aceea, s-a întâmplat o furtună cu trăsnete şi tunete. Femeia, împreună cu copiii, a stat la adăpostul căruţei, şi tunetele şi fulgerele erau numai împrejurul lor. Atunci femeia, reamintindu-şi că este îmbrăcată cu cămaşa cârpită marţi după Paşti, a scos-o după ea şi a alergat de a aruncat-o pe o claie de grâu. Imediat ce a lăsat-o din mână, cămaşa a fost trăsnită. Se spune că o femeie a prăşit la porumb cu copiii ei în această zi. Aceşti porumbi prăşiţi în această zi s-au făcut foarte buni. La nimeni nu se făcuseră aşa. Tocmai când le era dragul mai mare a bătut piatra aşa de tare, încât i-a făcut praf. Piatra a sfărâmat numai porumbii prăşiţi în acea zi.

Miercuri după Paşti; Nunta şoarecilor; Sf. Mercurie

Sf. Mercurie e miercuri în Săptămâna Luminată. La câmp se face toată treaba, femeile însă o ţin. Se ţine pentru boli de picioare, „de dânsele“. Nu este bine a se lucra miercuri după Paşti, căci e rău de purici. Cine nu ţine Nunta şoarecilor îi strică lucrurile şoarecii.

Obiceiuri: Paparuda (paparuga, dodoloiu) se serbează totdeauna în a treia zi după Paşti. Tineretul merge la pădure după flori şi buciumei (beţe de alun). Fiecare trebuie să aducă acasă nouă buciumei uscaţi.

Joia Paştilor, Joia Nepomenită, Joia Necurată; Joia Rea; Joia Verde; Joile Domneşti; Slobozitul Păresimilor

Joia aceasta, cea din Săptămâna Albă, precum şi cea dintâi după Rusalii formează o treime nefastă (uneori este vorba de şase, şapte sau chiar nouă joi). Joile de după Paşti şi până la Duminica Mare sau Rusalii se serbează mai cu seamă de către femei, pentru ca grindina să nu le bată holdele, pentru a nu chema seceta, pentru boli, pentru înflorirea sau rodirea pomilor etc.

Tradiţii: Joile după Paşti se mai numesc şi Joi Domneşti. Joile după Paşti sunt ţinute pentru boale. S-a întâmplat odată cu o femeie că a cusut şi a fost apucată de a boală (boala copiilor, boala-rea), astfel povesteşte o babă, iar unul a arat într-o joi după Paşti şi i-a murit boul pe loc. Joile după Paşti sunt în număr de nouă. În aceste joi nu torc femeile şi nici nu înţeapă, sub cuvânt că e rău de boale şi de bătut piatra. Dacă se întâmplă să bată piatra şi să le strice bucatele, apoi încep să blesteme pe acea femeie care a îndrăznit să lucreze în aceste zile. – Dacă toată lumea ar ţine aceste sărbători, n-ar mai cădea piatra, zic mătuşile.

Obiceiuri: Se dă de pomană peşte. Foca se sărbătoreşte în prima joi după Paşti. Atunci se fac colaci, se duc la biserică şi se pomenesc morţii. Osebit dimineaţa, până a nu se duce cu colacii la biserică, se pune foc sub pomi, cu scop ca să moară viermuşii şi omizile de printr-înşii. În zori se face focul în faţa casei cu nouă beţe de alun uscate (buciumei), din convingerea că vor veni sufletele celor morţi să se încălzească, fapt pentru care sunt invitaţi şi vecinii, pe scăunele, în jurul focului, dându-se focuri de pomană, colăcei şi ulcele frumos împodobite cu flori de primăvară. Femeile fac pomeni la cimitire, cu colaci, băutură, vase şi haine noi, precum şi ouă roşii aruncate peste mormânt. Are loc şi slobozitul ritual al apei pentru morţi (Slobozitul Păresimilor), pe la fântâni, după ce anterior o fată căra cele patruzeci şi patru de găleţi pline. Când apa era cărată pentru o femeie decedată se punea martoră o fată, iar pentru un bărbat, un băiat. O altă femeie întreabă fata: „Eşti martoră că ai cărat apa lui…? Pe cine ai martoră că ai cărat apa lui…?“ Fata răspunde: „Eu, luna şi soarele!“ Imediat după aceea se încrucişează două lumânări şi se aprind la cele patru capete, pentru a fi slobozite în fântână, puse într-o troacă. Lumânările rămân slobozite în fântână până când se sting. Fata care a cărat apa primeşte un cadou dat peste fântână (găleată, cană, cearceaf). În final se organizează mese la iarbă verde, cu patruzeci şi patru de colăcei, corespunzător celor patruzeci şi patru de găleţi. Uneori se obişnuieşte ca în final o femeie să mai scoată câteva găleţi de apă din fântână, pentru a uda împrejurimile contra secetei.

Izvorul Tămăduirii; Fântâniţa; Vinerea Scumpă

Cea de-a doua vineri bazată pe magia imitativă, în care era stimulată puterea magică a apei. Spre deosebire de Vinerea Paştelui, marcată negativ de conjuctura morţii Mântuitorului (Vinerea Patimilor), această vineri este nu o sursă de moarte (valorizată pozitiv prin moartea, pieirea, secarea bolilor), ci una de viaţă, prin care sacralitatea pozitivă ţâşneşte în lume. Acum izvorăşte, este accesibilă apa tămăduitoare; de fapt, ca şi la Bobotează, toate apele sunt sfinţite. Apa este o sursă de viaţă şi pentru că acum pot fi săpate fântânile, surse potabile pentru vii şi pentru morţi. Nu în ultimul rând, sărbătoarea este respectată şi pentru că alimentează izvorul ploilor, dar şi roadele, „izvoarele“ de orice fel, ale plantelor şi animalelor.

Tradiţii: Se ţine pentru mântuirea sufletelor. La Izvorul Tămăduirii curge singur untul de lemn, cu care se pot tămădui unele boli. Toate apele sunt sfinţite; cine bea apă şi se spală în această zi pe părţile bolnave ale corpului, se însănătoşeşte. Izvorul Tămăduirii a fost locul care, binecuvântat de Domnul Iisus, a vindecat pe mulţi bolnavi. Maica Domnului, în apropiere de Ierusalim, a făcut un puţ. În ziua aceasta iese apă şi care bea se tămăduieşte; dacă cade vreun om în el, apa îl scoate afară, ca să nu se strice. Oamenii care beau agheasmă din aceasta şi sunt bolnavi se înzdrăvenesc. Se spune că din lacrimile Maicii Domnului picate pe pământ au ieşit mai în toate părţile izvoare făcătoare de minuni şi cine s-ar spăla la aceste izvoare şi mai cu seamă în această zi se vindecă de orice boală ar fi cuprins. Izvorul Tămăduirii e o sfântă lăsată de Dumnezeu anume pentru femei bolnave. Ea a umblat din casă în casă şi a cercetat femeile bolnave; care credea în ea se făcea sănătoasă, iar cine nu credea, murea. Când aproape să moară, sfânta s-a scăldat în apa unui izvor, iar după moartea sfintei şi urcarea ei la cer, femeile bolnave se ungeau cu apă de unde se scălda sfânta şi se făceau sănătoase. În această zi se destupă izvoarele, ca să aibă oamenii apă. Cei care n-au ţinut-o n-au avut apă nici pe lumea asta, nici pe cealaltă. Se căutau izvoarele de apă, se construiau şi se curăţau fântânile din moşia satului. Se credea că izvoarele şi fântânile amenajate în această zi vor avea apă abundentă şi nu vor seca în verile secetoase. Se ţine pentru
slobozirea izvoarelor morţilor. Vinerile după Paşti (Vinerile Scumpe) sunt nişte sfinte mai mari ca toate vinerile de peste an, lăsate de Dumnezeu. Aceste vineri după Paşti sunt ţinute de femeile bătrâne ca duminicile. Ele cred că, dacă vor lucra în ele, n-au la ce mai muri. Dacă le serbează şi se roagă la acele vineri, sfintele vineri mijlocesc la Dumnezeu să le introducă în rai.

Sâmbăta Tomei

Deschide ciclul celor nouă sâmbete interzise, de după sărbătoarea Paştelui.

Obiceiuri: Se dă de pomană pască, ouă roşii, o lumânare.

Duminica Tomei; Paştile Mici; Druşte

Cunoscută mai ales sub numele de Duminica Tomei, este o sărbătoare consacrată morţilor. Tocmai de aceea, sub numele de Paştile Mici sau Paştile Morţilor, reprezintă o prelungire a sacralităţii sărbătorii Învierii, un ecou al acesteia în cealaltă lume. Interesant este că, în virtutea acestui decalaj spaţio-temporal, Paştele Blajinilor nu se serbează duminica, ci abia în ziua următoare.

Obiceiuri: Pomenirea morţilor – pentru cei înecaţi. Spre această zi se aprinde o lumânărică şi se pune la pământ, şi toate sufletele se strâng împrejur, care s-au înecat fără voie.

6 răspunsuri la Saptamana Luminata-Saptamana Alba

  1. Mihaela,cam multe obiceiuri.Nu le stiu si cred ca oamenii de la tara mai tin cont de ele.S-au schimbat vremurile si oamenii nu prea pot respecta toate obiceiurile.
    De Pasti si tatal meu a ajuns in Rai (acum 25 de ani).
    O zi minunata!
    Gabi.

  2. octavpelin spune:

    Mihaela,foarte multe obiceiuri care erau rspectate si sunt la tara,mai ales in Bucovina si Ardeal!,o saptamana frumoasa!🙂

  3. Ana Usca spune:

    Cum joi va fi Sfântul Gheorghe, cred că scăpăm de caracterul nefast…

  4. yoyoyo0 spune:

    Nu o sa se mai tina cont de ele in viitor…

  5. Miron Mihail loc. Vama Suceava . spune:

    Este foarte bine sa respectam toate sarbatorile crestin ortodoxe, deoarece sant lasate de la D-zeu,v-om fi ocrotiti de toate relele, asa ca nu trebuie sa mai punem intrebari tendentioase , l-a adresa bisericii, a regulilor stabilite de Sinod.

  6. simi pop spune:

    …interesant….suntem dispusi a crede orice povesti si….traditii….mai putin insa ce spune Scriptura.In saptamana luminata ar fi bine sa ne lasam luminati de Scriptura.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: