Despre Dragobete

 

 

 

 

 

 

 

Dragobetele  este o sarbatoare mai veche cu cel putin cinci secole decat concurenta Valentine’s Day. Din pacate Dragobetele nu a reusit sa intre in “circuit”, nu s-a internationalizat si mondializat precum Ziua Indragostitilor de pe 14 februarie, ba din contra, si-a pierdut din atentia de odinioara. Acum lumea il tine mai degraba din spirit national decat ca opozitie veritabila la Sfantul Valentin. Deci, ce e cu Dragobetele? Pai, Dragobetele este fiul Babei Dochia, maicuta batrana si cam nesabuita. Fecioru nu se abate prea mult de la linia maternala: este neastamparat si navalnic. Ziua lui pica, precum a mamei sale, tot iarna, pe 24 februarie, si e un fel de “start” al amorului in noul an. Treptat, Dragobete a devenit un fel de garant al iubirii mai mult sau mai putin durabile. Dragobete avea si o oarecare functie in materie de estetica feminina. Fetele strangeau, in noaptea aceea, ultimile firicele de zapada si le puneau intr-un ciubar introdus in casa, unde se transformau in apa. Acest lichid, un fel de apa distilata, urma sa fie folosit in tratamente cosmetice primitive, precum si la descantece de dragoste. Barbatii mai in varsta par sa fi fost singurii care aveau si alte preocupari, afara de cele erotice. Probabil fiindca nu ai puteau alerga pe campii pentru un simplu sarut, ei ramanand prin curte. Pana la urma, se pare ca lui Dragobete i s-a cam stricat afacerea. Din nebagare de seama, spune o legenda, el i-a incurcat cararile Maicii Preciste, iar aceasta l-a transformat intr-o buruiana numita Năvalnic.