21 Noiembrie-Intrarea Maicii Domnului in Biserica

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Intrarea în Templul legii a Doamnei de Dumnezeu Născătoarei a pricinuit ortodocşilor creştini praznic minunat şi a toată lumea. Fiindcă s-a făcut aceasta într-un chip minunat şi este înainte-mergătoare a marii şi minunatei taine a întrupării Cuvântului lui Dumnezeu, care avea a se face în lume prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu. Deci praznicul Intrării s-a început din pricina aceasta: Ana cea pururea pomenită, fiindcă mai toată viaţa a petrecut-o stearpă fără să nască prunc, ruga împreuna cu bărbatul său Ioachim pe Stăpânul firii, ca să le dăruiască lor prunc, şi făgăduindu-se ca, dacă vor câştiga dorirea, îndată vor afierosi lui Dumnezeu pe pruncul cel născut. Şi aşa a născut pe ceea ce s-a făcut pricina mântuirii neamului omenesc, pe împăcătoarea şi împrietenitoarea lui Dumnezeu cu oamenii, pe pricina înnoirii de a doua oară a lui Adam cel căzut şi a sculării şi a îndumnezeirii lui, pe Preasfânta Stăpână de Dumnezeu Născătoare Maria.

Când a fost de trei ani, au luat-o părinţii ei şi au adus-o pe ea în ziua de astăzi în Templu. Şi plinindu-şi făgăduinţa au afierosit pe fiica lor lui Dumnezeu celui ce le-a dăruit-o; şi au dat-o pe ea preoţilor şi mai ales lui Zaharia, arhiereului celui de atunci. Acesta luând-o pe ea, a adus-o în cele mai dinăuntru ale Templului, unde numai singur arhiereul o dată pe an intra. Şi aceasta a făcut-o după voinţa lui Dumnezeu Celui ce după puţin avea a Se naşte dintr-însa spre îndreptarea şi mântuirea lumii. Deci acolo a rămas Fecioara doisprezece ani, cu rară cuviinţă, hrănită cu hrană cerească de către Arhanghelul Gavriil. Învrednicindu-se şi dumnezeieştii arătări, până ce s-a apropiat vremea dumnezeieştii Bunei Vestiri şi a descoperirilor celor cereşti şi mai presus de fire care i s-au arătat ei. Că a binevoit Dumnezeu a Se întrupa dintr-însa pentru iubirea de oameni, ca să înnoiască de a doua oară lumea cea stricată prin păcat. Atunci Născătoarea de Dumnezeu, ieşind din Sfintele Sfintelor, a fost dată lui Iosif logodnicului, ca acela să-i fie păzitor şi martor al fecioriei ei şi ca să slujească, atât la naşterea ei cea mai presus de fire, cât şi la fuga ei cea în Egipt şi la întoarcerea cea de acolo în pământul lui Israel.

H.Fischer-Die sonne kann warten

Helene Fischer 2009 – Die Sonne kann warten

Acest cantec face parte de pe noul album , intitulat: ” So wie ich bin”-”Asa sunt eu”  lansat pe 09 octombrie 2009.

This song is part of the new album: “So wie ich bin” – “So am I” launched on 09 October 2009.

www.helene-fischer.de

Imagini de iarna

25 ani de la aparitia marelui hit: “You’re my heart, you’re my soul”-Modern Talking

Modern Talking – You’re My Heart You’re My Soul

29 octombrie 1984-29 octombrie 2009

În Octombrie 1984 au devenit în mod neaşteptat extrem de populari cu Hit-ul disco “You’re My Heart, You’re My Soul”, piesa care încă din prima lună a urcat pe primul loc în topurile muzicale a nu mai puţin de 35 de ţări, inclusiv în ţara natală unde a rămas în vârful topurilor pentru şase săptămâni.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

P.S. Today i received an autograph card from Mr.Thomas Anders!!

THALIA – Por Amor (Remix)

THALIA – Por Amor (Remix)

O dedicatie sarbatoritilor!!

Sfântul Dumitru Izvorâtorul de Mir

Sfantul Mare Mucenic Dimitrie a trait pe vremea imparatilor Diocletian si Maximian Galeriu (284- 311) si era fiul voievodului cetatii Tesalonicului, botezat in taina de parintii sai, de frica cruntelor prigoane impotriva crestinilor. Si il invatau parintii in camara cea ascunsa a palatului lor toate tainele sfintei credinte, luminandu-i cunostinta despre Domnul nostru Iisus Hristos, precum si milostenia cea catre saraci, savarsind, adica, faceri de bine, celor ce trebuiau. Si asa, Dimitrie a cunoscut adevarul din cuvintele parintilor sai, dar, mai ales, a inceput a lucra intr-insul darul lui Dumnezeu. Si tanarul crestea cu anii si cu intelepciunea, urcand ca pe o scara, din putere in putere. Si, ajungand la varsta cea mai desavarsita, parintii lui s-au dus din vremelnica viata, lasand pe tanarul Dimitrie mostenitor nu numai al multor averi, ci si al bunului lor nume.

Deci, Maximian imparatul, auzind de moartea voievodului Tesalonicului, a chemat la dansul pe fiul acestuia si, cunoscandu-i intelepciunea, l-a facut voievod in locul tatalui sau. Si a fast primit Sfantul cu mare cinste de cetateni, iar el carmuia cu multa vrednicie poporul, propovaduind pe fata dreapta credinta si aducand pe multi la Hristos.

Deci, nu dupa multa vreme, a cunoscut imparatul ca voievodul Dimitrie este crestin si s-a maniat foarte. Drept aceea, intorcandu-se biruitor dintr-un razboi cu scitii, Maximian a poruncit sa se faca praznice in fiecare cetate, in cinstea zeilor, si a venit imparatul si la Tesalonic. Si, Dimitrie fiind intrebat, de sunt adevarate cele auzite despre dansul, a raspuns cu indrazneala, marturisind ca este crestin si a defaimat inchinarea paganeasca. Si indata, imparatul a poruncit sa-l inchida in temnita, pana la incheierea jocurilor in cinstea venirii sale.

Si se bucura imparatul, mai ales, vazand pe un luptator vestit. Lie, vandal de neam, inalt, puternic si infricosator la chip, ca se lupta cu cei viteji si-i ucidca, aruncandu-i in sulite. Deci, era acolo un tanar crestin, anume Nestor, cunoscut Sfantului Dimitrie. Accsta, vazand pe Lie ucigand fara crutare pe oameni, mai cu seama pe crestini, s-a aprins de ravna. Si vrand sa se lupte cu Lie a alergat la Sfantul, in temnita, cerand de la dansul rugaciuni si binecuvantare ca sa-l poata birui pe acel ucigas de oameni. Si, insemnandu-l cu semnul crucii pe frunte, Sfantul i-a zis: “Du-te si pe Lie vei birui si pe Hristos vei marturisi!“

Deci, intrand in lupta cu Lie, Nestor a strigat: “Dumnezeul lui Dimitrie, ajuta-mi!” Si indata, trantandu-l jos pe Lie, l-a omorat. Si s-a intristat imparatul de moartea lui Lie. Afland insa ca Sfantul Dimitrie este cel care l-a indemnat pe Nestor sa se lupte cu Lie, imparatul a trimis ostasi, poruncindu-le sa-l strapunga cu sulitele pe Sfantul, in temnita, ca a fost pricina mortii lui Lie. Si aceasta, facandu-se indata, marele Dimitrie si-a dat sufletul in mainile lui Dumnezcu. Si s-au facut la moastele lui multe minuni si prea slavite tamaduiri. Tot atunci, din porunca imparatului, s-a taiat capul si Sfantului Nestor.

P.S. La multi ani tuturor sarbatoritilor!

14 octombrie-Sf. Cuvioasa Parascheva

Sfânta Parascheva este cea mai populară dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se află pe teritoriul României. Sute de biserici de parohie din România sunt închinate ei pentru a le ocroti, iar în nordul Greciei, în Bulgaria şi Serbia credincioşii ortodocşi o cinstesc de asemenea cu multă evlavie (A se vedea în această privinţă frumoasa carte-album, în limbile română, greacă şi engleză, Sfânta Parascheva – Călăuza pelerinilor, Editura mitropolitană TRINITAS, Iaşi, 2000). Marea evlavie a poporului dreptcredincios faţă de Sfânta Cuvioasă Parascheva se explică tocmai prin convingerea şi constatarea că ea este mult folositoare, dăruind ajutor, prin rugăciunile ei, tinerilor şi bătrânilor, fecioarelor şi mamelor, mănăstirilor şi familiilor, bolnavilor şi săracilor. Puterea ei vine din sfinţenia şi din bunătatea ei, adică din iubirea ei faţă de Dumnezeu şi faţă de oameni. Puterea de ajutorare a sfinţilor este, de fapt, iubirea lui Dumnezeu care se revarsă prin sfinţi pentru a întări legătura sfântă între oameni şi Dumnezeu, şi între oamenii care iubesc Biserica lui Hristos şi cinstesc pe sfinţii Lui. Prin urmare, comuniunea sfinţilor cu Dumnezeu întăreşte şi comuniunea oamenilor laolaltă în rugăciune, în căutarea sfinţeniei şi a ajutorului lui Dumnezeu. Astfel, sfinţii din fiecare neam adună laolaltă în iubirea lui Hristos credincioşi din neamul lor şi din alte neamuri. Sfânta Cuvioasă Parascheva adună, prin sfinţenia, bunătatea şi rugăciunile ei făcătoare de minuni, credincioşi din popoare diferite ca: greci, bulgari, sârbi, români ş.a. Sfinţii nu aparţin numai neamului lor, ci ei sunt ai lui Dumnezeu şi ai întregii umanităţi; ei ajută pe toţi oamenii, fiindcă Dumnezeu iubeşte pe toţi oamenii. În acest înţeles, se spune că la o mănăstire creştină ortodoxă din Iugoslavia a venit un musulman ca să se roage. Atunci, un ortodox l-a întrebat: – Cum de-ai venit să te rogi la un sfânt de-al nostru? Musulmanul a răspuns: – Nu este nici al vostru, nici al nostru, ci al lui Dumnezeu (vezi Sfânta Parascheva – Călăuza pelerinilor, p. 53). Cu alte cuvinte, sfinţenia este iubire şi bunătate dumnezeiască fără graniţe, care se revarsă în lume prin legătura rugăciunii.

Nana Mouskouri-75 ani de viata.

Nana Mouskouri – The Power Of Love

La multi ani Nana Mouskouri!

Imagini de toamna

  

 

 

 

 

 

 

 

  

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Poarta Brandenburg

 

 

 

 

 

Fosta resedinta a principilor electori de Brandeburg, incepand din secolul al XV-lea, Berlinul a devenit capitala a Imperiului German sub Wilhelm I. Aproape distrus, dupa ultimul razboi mondial, a fost impartit, la Potsdam, in 1945, intre invingatori. Partea de vest a fost atribuita Germaniei Federale, iar partea de est a devenit capitala Republicii Democrate Germane.  Simbolul acestei separari a fost Poarta Brandenburg, devenita ulterior, dupa noiembrie 1989, simbolul reunificarii. Celebra poarta a fost construita din ordinul lui Frederic Wilhelm al II-lea intre 1788-1791 dupa desenele lui Carl Gotthard Laughans. Poarta a fost construita dupa modelele grecesti de pe Acropole, are o latime de 65,5 metri, o inaltime de 26 metri iar coloanele dorice sunt mai suple decat ale Propyleelor. In 1793 a fost realizata cvadriga, creata dupa un model roman. Carul triumfal pe doua roti, tras de patru cai, este condus de Zeita Victoriei. Cvadriga are o inaltime de 5 metri si a fost creata dupa desenele lui Gottfried Schadow dar nu a fost montata decat in 1895, deoarece zeita a constituit subiectul unei aprige contradictii.  Asemenea statuilor antice si zeita berlineza era infatisata goala. S-a presupus ca toti cei veniti din vest ar fi fost neplacut impresionati vazand statuia din spate. De aceea Frederic Wilhelm al II-lea a cerut ca statuia sa fie imbracata decent. Istoria portii si a cvadrigei a fost destul de tulbure. La 27 octombrie 1806 Napoleon Bonaparte a intrat calare in capitala Prusiei ocupate si a trecut pe sub Poarta Brandenburg. El a fost de parere ca respectiva cvadriga poate fi considerata o meritata prada de razboi si a dat ordin sa fie demontata si transportata la Paris in 12 lazi.  Sederea acesteia in capitala Frantei nu a fost prea indelungata, deoarece in 1814 cvadriga si-a reluat locul ei in Berlin. Pentru a sarbatori victoria impotriva fortelor napoleoniene, berlinezii au decorat statuia Victoriei cu Crucea de Fier, o cununa de lauri si Vulturul Prusac. Pana in 1918 prin poarta din mijloc a Portii Brandenburg nu avea voie sa treaca decat familia regala, iar edificiul a fost in centrul multor manifestari.  In 1945, la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial, Poarta Branderburg a fost distrusa ca si cea mai mare parte din oras. Cvadriga a cazut de pe soclu transformandu-se in aschii. Tot ceea ce mai putea aminti de vechea ei infatisare era o gramada de mulaje de ghips fiecare reprezentand alta portiune a monumentului. Erau circa 50000 de astfel de mulaje aruncate in 1942 in sectorul vestic al orasului. Aceste forme de ghips au fost folosite in 1957 la reconstructia cvadrigei. A fost singurul proiect la care Estul si Vestul au avut obligatia de a colabora.

Walter Ulbricht, faimosul conducator din Germania Democrata, a decretat ca Vulturul Prusac si Crucea de Fier nu mai puteau fi folosite ca decoratii. Victoria era impodobita acum doar cu o coroana din frunze de stejar. Vechile insemne si-au reluat insa locul lor dupa cea de a doua reconstructie din 1991, dupa unificarea Germaniei. Cu aceasta ocazie s-a pus problema circulatiei masinilor pe sub imensele coloane. In cele din urma traficul a fost oprit, aici fiind permisa doar trecerea pietonilor si a biciclistilor. O totala restaurare a fost facuta in 2002 cand monumentul si-a recapatat intreaga sa stralucire.  Poarta Brandenburg incununeaza capatul celui mai renumit bulevard al Berlinului, Unten den Linden, un bulevard plin de cladiri vechi si renumite ca Biblioteca Veche, Arsenalul, Opera de Stat, toate pastrand amintiri frumoase, sau altele pe care incearca sa le uite, asa cum incearca sa uite si dureroasa framantare a orasului, framantare care a durat mai bine de 40 de ani.